10 motive ca să spui NU drogurilor:

1. Adolescenţilor le place să fie independenţi. În niciun caz nu arăţi cât de independent eşti dacă nu-ţi asculţi părinţii, ci refuzând consumul de droguri, pentru că ele provoacă dependenţă.

2.Nu trebuie să-ţi urmezi grupul de prieteni în tot şi-n toate. Este important să stii să spui “NU” – asta dovedeste că ai o personalitate puternică. Încearcă să fii tu însuti, chiar dacă cei din jurul tău au altă opinie. E ceva gen: dacă cineva te pune să te-arunci într-o fântână tu o faci? E aceeaşi situaţie. Dacă prietenii tăi te duc la distrugere trebuie să-i urmezi? Nu, evident.

3. Să nu credeţi că dacă te droghezi eşti cool, lumea te admiră. Din contră: îţi poţi pierde prietenii adevăraţi,poţi pierde încrederea familiei tale.

4.Atât tutunul cât şi drogurile joacã un rol determinant în aparitia a numeroase afectiuni mortale sau invalidante la adult. Nu cred că vreţi să vă treziţi la 30 de ani că viaţa voastră e pe sfârşite.

5.Oamenii care se droghează sunt nişte oameni laşi, plini de frustrări. Ei cred că  e mai ușor să iei droguri decât să-ți înfrunți demonii. E tocmai invers.

6.Cheltuiţi banii aiurea, pe când aţi putea să faceţi câteva acţiuni binevoitoare dacă tot aveţi prea mulţi.

7.O persoană care se droghează nu poate avea realizări pe niciun domeniu, nici profesional, nici familial, nici emoţional. Se trezeşte după 10 ani de consum că nu are nimic pe lume.

8. Toţi doresc sa simta altceva decat de obicei. Este gresit sa spui si sa faci: “incerc doar odata de curiozitate”. Poţi simţi altceva şi prin alte activităţi: sari cu paraşuta, fă bungee jumping, surfing, etc.

9.Bucuria provocată de droguri e trecătoare. ” De ce să fii jucăria altora ? Drogul te scoate dintr-o stare de
normalitate, sau de tulburare, te introduce în lumea falsei bucurii, după care te aruncă cu brutalitate în cumplitele chinuri ale iadului afectând atât sufletul, cât şi trupul.”
10. O dată ce începi să consumi viaţa ta nu va mai fi la fel niciodată.

Sper că pe mulţi dintre voi v-am convins şi sper să fiţi îndeajunşi de puternici să spuneţi “NU”, pentru că sigur o să fiţi tentaţi vreodată. Doar oamenii puternici şi cu voinţă pot spune NU drogurilor. Tu ce fel de om eşti?

Cel mai îmbucurător lucru este că sunt români.

[Filmuleţul merită vizionat în ciuda melodiei de pe fundal]

În perioada asta oamenii au destule dispute pe tema ” 8 martie este ziua tuturor femeilor sau doar a mamelor?”. În fine, n-am de gând să dezbat această problemă, în mod sigur nu am aşteptat să mi se zică ” La mulţi ani” pentru că femeie în adevaratul sens nu mă consider, iar mamă nici atât.

Probabil aţi observat că în viaţa de zi cu zi oamenii se ceartă des. Se ceartă din tâmpenii şi ajung să nu-şi mai vorbească o viaţă întregă. După un timp le pare rău, dar sunt prea mândri ca să facă primul pas şi să se împace. Oamenii nu ştiu să asculte, de parcă n-ar avea şi urechi, ci numai gură. Oamenii cred că o dată ce-au apărut în viaţa ta trebuie să şi plece, mai degrabă cred că de-asta ai tu nevoie.

De câte ori n-ai observat că prietenii de-o viaţă întreagă sunt în proporţie de până în 5% ? N-am făcut cercetări clare, dar după mine aşa e.  Cu câtă lume nu te cerţi doar pentru ca ai tu o dispoziţie proastă?

Lucrul cel mai rău e că nu ne putem da seama că putem pierde extrem de uşor prieteni foarte buni. Uneori suntem prea ocupaţi să ne facem prieteni noi, să fim cât mai cunoscuţi, plăcuţi de lume, iar de prietenii vechi uităm. “Uneori”-ul ăsta e destul de des.

Şi tot uneori, în zile ca astea începe să-mi pară rău de lucruri pe care le-am făcut şi-mi amintesc de vechi prieteni, uitaţi până în prezent. Ştiu că nu o să fac nimic în privinţa asta,  poate doar să mai depăn câteva amintiri. Nu o să fac nimic, sunt laş, n-am nici măcar o fărmână de curaj, sunt om.

Pasul 1 – Te hotărăşti să te duci la  olimpiadă la o materie unde sigur nu excelezi, aproape că nu ştii nimic.

Pasul 2 – Te lauzi peste tot că te duci la olimpiadă şi îi spui  mai ales profului.

Pasul 3 – Pentru faza pe şcoală nu înveţi nimic, că sigur îi trec pe toţi.

Pasul 4 – Cu puţin noroc treci la faza judeţeană. În niciun caz nu te-apuci de învăţat. Continuă să te lauzi, mai ales că mergi la judeţeană.

Pasul 5 – Te trezeşti în ultima săptămână înaintea olimpiadei că nu ştii  nimic şi nu ştii la ce  te mai duci. Nu e nimic, nu te stresa, încă ai timp să înveţi.

Pasul 6 – Te hotărăşti să stai acasă câteva zile ca să-ţi înveţi. Prima zi pierzi timpul la calculator sau cu câteva filme. A doua zi pui piciorul în prag şi spui:”gata, mă apuc serios de lucru”. Renunţi după vreo două ore, convins că e deja prea mult şi mai ales că deja te doare capul. În plus, ziua care ţi-a mai rămas e suficientă ca să înveţi tot.

Pasul 7 – Te trezeşti, îţi deschizi caiet, manual, citeşti şi nişte eseuri, referate, te uiţi pe nişte subiecte, faci în aşa fel încât să zăpăceşti toate informaţiile că oricum sunt prea multe.Apoi te culci că deja s-a făcut târziu şi trebuie să te prezinţi devreme la olimpiadă.

Pasul 8 – Când te vezi cu subiectele în faţă începe tot ce e mai important. La primul exerciţiu te faci că nu înţelegi  cerinţa şi scrii ce îţi vine,  eventual ceva poveşti cu zâne.

Pasul 9 – Observi că-ţi scrie prost stiloul. Te decizi să-l desfaci şi să vezi care e problema. Bineînţeles că faci în aşa fel încât să scoţi rezerva şi  dai nişte cerneală atât pe foaie, cât şi pe tine. Te chinui să ştergi, apoi  îti aminteşti că mai ai un stilou la tine şi începi să scrii cu acela.

Pasul 10 – La al 2lea exerciţiu nu ştii ce să scrii, pentru că nu-ţi mai aminteai ce-ţi ” învăţaseşi” şi scrii nişte teorii de-ale tale, le elaborezi frumos încât să-ţi ia mult timp. Pe al 3lea exerciţiu ştii să-l faci, îl începi, dar ţi se spune că au trecut cele 3 ore şi trebuie să predai lucrarea.

Aceştia sunt cei mai simpli 10 paşi prin care sigur nu iei la naţională. Crede-ţi-mă că, urmându-i, visul vostru de a nu ajunge vreodată la naţională va deveni realitate, vă spune un specialist în astfel de situaţii.

Intuiţia mea spune că anul ăsta va fi diferit. “Playing with fire” compusă de Ovidiu Cernăuţeanu şi interpretată de Paula şi Ovi a fost opţiunea numărul 1 deopotrivă a juriilor şi publicului votant.

Melodia este chiar drăguţă, ritmată, compoziţia bunicică, iar Paula mi se pare o interpretă spectaculoasă, spre deosebire de restul ” cântăreţelor” din România.

Eu  le urez baftă şi felicitări colegei mele, Bianca(ştie ea de ce).

Dacă v-aţi uitat vreodată la Ştirile de la ora 17:00 aţi şti că sunt ştirile groazei. Sunt relatate pe scurt numai nenorociri: Unul şi-a omorât tatăl cu un topor, altul a violat o babă, o copilă de 15 ani este gravidă cu un moş de 70, iar Gheorghe a bătut-o pe Leana, concubina lui, de a băgat-o în spital.

Ce nu înţelege multă lume e de ce bărbaţii se consideră superiori/”cocoşul casei”, iar prin aceasta superioritate înţeleg că trebuie să-şi lovească cu bestialitate soţiile până le lasă lipite de podea. Cu siguranţă numai în România se întâmplă ca femeile să nu divorţeze nici daca sunt bătute, pe motiv că ” au copii împreună  şi mai bine stau şi înghit”, iar Leana se întoarce la bruta de bărbat pe care o are, după ce iese din spital şi nici n-are de gând să depună plângere la poliţie ” că nenorocitul o omoară”.

Părerea mea este că, dacă femeile ar fi hotărâte şi ar lua atitudine, bărbaţii n-ar mai fi aşa. Şi decât o relaţie care bazată numai pe respect şi dragoste nu e , mai bine deloc.

Dacă o să aveţi vreodată o zi liberă, vă recomand să vă uitaţi într-o zi la ştiri şi sigur o să rămâneţi terifiaţi.

Pentru că tot stau acasă şi nu prea am despre ce altceva să scriu , o să vă las câteva filmuleţe(primele) ca să vedeţi cât de grozave sunt.

Vizionare plăcută!

De fiecare dată când îmi propun să învăt, uit, pur şi simplu uit. Şi de fiecare dată spun: gata, de la ora  10 mă apuc de învăţat. Din păcate mă apucă seara şi nici nu deschid caietul. Cam aşa o să fie şi azi, pot să pariez. Şi sigur scumpii mei colegi deja mă-njură că eu stau acasă, iar ei sunt nevoiţi să piardă vremea la şcoală.

Azi este baba mea. Azi este când soare, când nor, dar mai mult soare. Sunt mulţumită de vreme în mare parte , pentru ca niciodată nu e bine să fii doar fericit.

” Când începem ceva, de obicei nu ştim cum se va termina. Un lucru este sigur: când ni se-arată, viitorul nu este deloc aşa cum ni l-am imaginat.” (din Grey`s Anatomy)

Îi mulţumesc Ralucăi pentru că acum 2 ani am ajuns la pseudonimul de Day In Spring datorită ei. Da, îmi place să mă cred o zi de primăvară în care toată lumea e veselă şi mulţumită.

Fetelor, bucura-ţi-vă de această zi minunată, de această lună care ne este dedicată şi nu uitaţi că “Viaţa este frumoasa!”.

Nu uitaţi să vă alegeţi baba. Eu mi-o aleg pe 3.

Să aveţi o primăvară fericită, fericită, fericităăăă rău. >:D<

Later edit: La ce minte  îngustă am, am uitat să spun că tot azi se împlineşte un an de când am ieşit prima oară cu Pisi Ioana(cine ne aude ne crede piţipoance, dar nu ne pasă), adică de când ne cunoaştem aşa, mai bine. De-asta ieri a fost prilej de sărbătorire şi să ne declarăm iubirea. La mulţi ani noua!